Am uitat să fim puri ca un copil

Am uitat să fim puri ca un copil

 

Am uitat să fim puri ca un copil. Un copil face lucruri mici, dar cu însemnătate mare, prin care-şi afirmă starea de bine. Le zâmbeşte celor care-l iubesc şi-l încojoară cu dragoste, mulţumeşte pentru gesturile mici, micile atenţii, şi pentru o simplă atingere grijulie, cu un zâmbet sau un râs cum numai bebeluşii ştie să râdă.

Râs izvorât din suflet, suflet despre care copilul nu ştie încă că există, şi nici nu trebuie să ştie, fiindcă, pentru a simţi, nu de minte şi ştiinţă e nevoie. E nevoie doar de suflet. Şi-un bebeluş, asta e, un mic suflet.

Imagine cu un bebeluş care râde cu gura plină
credit imagine: worldshappiestphotocontest.com

Da’ noi „ăştia mari”, „ăştia adulţi”, de ce oare am uitat cum să zâmbim ? De ce am uitat, cum să privim, direct şi îndelung, în ochii celor care ne sunt aproape ? Oare privind cum viaţa altora se desfăşoară pe ecranul televizorului, pe mediile sociale, în poze, în videoclipuri, chiar a devenit una şi aceeaşi cu a-i cunoaşte pe oamenii aceştia ?

Sau, despre cei „apropiaţi” nouă putem spune că le cunoaştem viaţa, putem spune că îi ştim pe oamenii ăştia, pentru că le vedem postările publicate pe Facebook, pe Instagram, pe Pinterest, sau …

Oare aşa, urmărindu-i de departe, ştim ce simt ei ? Oare putem şti prin ce trece fiecare, sufleteşte, sau am ajuns deja într-o stare a (lipsei) umanităţii în care deja o să fiu întrebat „ce-i mă, aia, sufleteşte, mai lasă-mă cu sufletul ăla, zi de bani, bairam, petreceri, că sufletul… nu se poate atinge”.

Sufletul nu are faimă. Nu are followeri, share-uri, şi campanii de popularizare. Sufletul e… pe cale de dispariţie.

Ce departe am ajuns noi, „ăştia mari”, „ăştia adulţi”, ce tari suntem, nu ? Nu ne mai pasă de zâmbete, de priviri, de atingeri, sau gigiuleli, că doar, alea nu-s de valoare, nu ? Văd în jurul meu oameni morocănoşi, sictiriţi, sucăriţi, care nu mai zâmbesc deloc, ba chiar, îi văd parcă supăraţi dacă ei văd că altcineva zâmbeşte.

Dar oare chiar am ajuns departe ? Oare chiar suntem adulţi, dacă gândim şi trăim aşa de sărăcăcios, sufleteşte ? Oare am ajuns departe, sau doar ne-am pierdut, dacă ne-am depărtat de noi înşine ?

Astăzi, cititorule, nu-ţi recomand oferte comerciale care mai de care mai dichisite. Astăzi, îţi recomand să te REGĂSEŞTI PE TINE. Să găseşti din nou copilul din tine, adu-ţi aminte cum e să priveşti pe cineva drag ţie, cu sinceritate, aşa, doar de dragul de a privi o persoană iubită, exact ca un bebe.

Învaţă din nou să fii un suflet, când vine vorba de dragoste, şi nu căuta fericirea în cine-ce-ţi oferă. Râde azi, cu gura plină, pentru simplul fapt că te simţi bine. Şi ca să te simţi bine. Râde ca un mic copilaş, pentru simplul fapt că ai pe cineva aproape, pentru simplul fapt că cineva ţine la tine, pentru faptul că primeşti dragoste, de „acolo sus” din cer, şi de-aici, din lumea celor care ţi-s aproape. Fii un suflet fericit, pentru simplul fapt că ai o persoană dragă, lângă tine.

Lucrurile materiale… alea vin şi pleacă. Likeurile, faima, banii, funcţiile, titulaturile care mai de care mai răsunătoare, importanţa socială…. astea, toate-s trecătoare. Dar sufletul este etern, şi prin suflet, şi tu poţi fi o mică parte din eternitate. Fii deci, o mică, fericită eternitate !

Asta îţi recomand, azi, ţie 🙂

 

Vrei să afli despre reducerile de preţ ?

Lasă-mi adresa de e-mail şi îţi voi trimite periodic un mail cu reducerile actuale
Email *

Produse selectate aleator

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *