Scurgere de trafic / traffic leak – probleme şi soluţii.

Ce este traffic leak ?

Termenul de scurgere de trafic (traffic leak in lb. engleză) este în mod special folosit în relaţiile dintre reţelele de afiliere / afiliaţi  / advertiseri , pentru a semnala elementele din situl advertiserilor datorită cărora există posibilitatea ca afiliaţilor care au trimis trafic sitului respectiv, să nu li se înregistreze comisioanele meritate.

Traffic leak - scurgere de trafic / Trafic dus pe apa Sâmbetei
Traffic leak – scurgere de trafic / Trafic dus pe apa Sâmbetei

Relaţia dintre un advertiser şi un afiliat, chiar dacă de cele mai multe ori trece prin filtrul sau intermedierea unei reţele de afiliere, se rezumă totdeauna, de fapt, la respectul reciproc advertiser – afiliat. Şi pentru că în legislaţia comercială există termenul de vicii ascunse, elementele de traffic leak / scurgere de trafic ar trebui să fie considerate, vicii ascunse.  Dar indiferent de partea legală sau juridică a lucrurilor, este pur şi simplu de bun simţ, să nu îţi înşeli partenerii de afaceri. Iar în cazurile în care un advertiser cu bună ştiinţă operează un site înscris într-o relaţie de afiliere cu unul sau mai mulţi afiliaţi, şi acel site conţine elemente de traffic leak, putem vorbi, evident, de reavoinţă din partea advertiserului respectiv.


Câteva exemple de
scurgere de trafic / traffic leak:

  • Număr de telefon afişat în mod efectiv obstructiv pe pagină (obstructiv în sensul că este mai mare decât alte elemente de text ale paginii, de exemplu în pagina de produs / pe lângă butonul adăugare în coş, sau la detaliile produsului, sau în cazul siturilor de fashion/modă/încălţăminte, în tabelul de mărimi)
  • Link “inteligent”, plasat tot în zona butonului de comenzi, cu titluri de genul “Te sunăm noi ?”, “Întreabă-ne ce preţ are”, “Lasă-ne numărul şi te contactăm noi”, “Te sunăm când revine pe stoc?”. Prin click pe linkul respectiv apare un formular întreg în care principalul este desigur, numărul de telefon. Dacă vizitatorul îşi lasă numărul de telefon, şi va fi contactat ulterior de către operatorii/angajaţii firmei care operează situl, şi comanda se va înregistra telefonic, evident, comisionul şi remunerarea corectă a efortului afiliaţilor, s-a pierdut.
  • Căsuţa de mesagerie jos dreapta / jos stânga pe site
  • Pop-up-uri cu mesaje de genul vrei 5% reducere ? lasă-ţi numărul de telefon / adresa de e-mail, etc.

Din punctul de vedere al afiliaţilor.

Indiferent că vorbim de un afiliat începător care doar “testează apele” şi investeşte 10 lei într-o postare sponsorizată pe facebook, de un afiliat mai versat care scrie articole, sau top affiliate / afiliat de top care inveşte sume considerente în PPC (pay-per-click, adwords şi facebook ads, şi alte canale de media plătite), scurgerea de trafic transmite afiliaţilor un singur lucru: TU CA ADVERTISER NU ÎI RESPECŢI. Nu le respecţi munca, nu le respecţi timpul şi efortul depus pentru a-ţi trimite trafic, şi pînă la urmă îi furi. Îi faci să-şi investească timpul şi banii (time is money, deci şi timpul investit trebuie recompensat, chiar dacă nu e vorba de PPC), în afacerea ta pînă la urmă, promiţându-le că le vei da un anumit procent din vânzările generate de traficul trimis de ei, şi prin traffic leak, pur şi simplu îi furi. Pînă aici, e chiar aşa de simplu. Tu ca advertiser, ai furat munca şi banii afiliaţilor. (Dacă eşti advertiser şi citeşti asta, te rog să nu te înfierbânţi, pentru că nu am scris ce am scris să acuz pe cineva, ci doar enunţ o stare de fapt. Furtul făcut din prostie, nepricepere, sau lene, tot furt este).

De partea cealaltă a baricadei

Evident, şi advertiserii trebuie înţeleşi, pentru că ei încearcă prin aceste elemente să uşureze cât mai mult procesul de cumpărare, şi există desigur, şi nişte cerinţe legislative de protecţie a consumatorului, datorită cărora ei sunt obligaţi de lege să afişeze datele şi posibilităţile de contact ale firmei. Legea însă nu obligă la afişarea intempestivă sau obstructivă, şi nici la afişarea acelor elemente, în mai multe locaţii ale paginilor sitului, şi nici la afişarea accentuată a acestora faţă de alte elemente din situri.

Adică, şi aici, s-ar putea spune simplist, respectă regula bunului simţ. Faci afaceri pe internet, ai o firmă, ai un site, lasă să ştie şi vizitatorii sitului tău, unde te pot contacta, dar dacă ai colaboratori care îţi trimit trafic (clienţi potenţiali !), indiferent că traficul respectiv i-a costat bani, sau ţi-au trimis vizitatorii respectivi în urma unei simple schimburi de idei prin orice mediu, (articole, poze, email, mesaj personal, notificări push, etc)., respectă-le munca şi timpul şi efortul depus de a-ţi trimite vizitatori şi potenţiali clienţi, şi ASCUNDE ELEMENTELE DE TRAFFIC LEAK.

Să fim imparţiali. Clientul nostru, (semi)analfabetul nostru.

Şi pentru că fac tot posibilul, să fiu împarţial, şi am experienţă de vreo 27 de ani în online şi în comerţ în general, vreau să amintesc şi de faptul că într-adevăr, o mare parte a societăţii, concetăţenii noştri, sunt cam (semi)analfabeţi în ale internetului, comerţului online, şi … da, în multe altele, nu doar în ce priveşte tehnologia. Din nou, nu vreau să jignesc pe nimeni, dar indiferent de categoria de vârstă, dacă în 2017 încă nu ştii cum se plasează o comandă online, eşti semianalfabet digital. Timpul în care te-ai putut scuza că nu ai posibilităţi de învăţare, la dispoziţie, au cam trecut.

Deci să nu ne mirăm, dacă afişarea elementelor respective de traffic leak, din siturile advertiserilor, are loc ca un rezultat şi o constatare a acestei stări de fapt: mulţi clienţi sunt prea needucaţi, prea leneşi şi se cred domnişori / domnişoare / dame / prinţese şi prinţişori grăbiţi, au aere în cap şi ei ştie doar că trebuie să dea ordine, să fie serviţi, sau sunt prea neîncrezători că pot finaliza o comandă online cu succes, sau prea neîncrezători în corectitudinea firmei respective pe a cărei site se află. Telefonul le confirmă că stă de vorbă cu cineva. Cu oricine. Cu cineva care le ascultă “ordinele”.

Aceşti potenţiali clienţi, dacă nu aud vocea cuiva în “capătul celălalt al liniei”, sau nu găsesc pe cineva imediat să le  răspundă la întrebări, sau pur şi simplu să le dea mură în gură, din păcate, închid pagina şi devin clienţi pierduţi.

Pentru că administrez mai multe pagini de social media, pentru un număr destul de mare de firme, văd pe toate canalele de social media că toate generaţiile, nu doar tinerii, au devenit tot mai exigenţi, se aşteaptă tot mai mult să primească totul mură în gură, şi să fie nevoie să facă cât mai puţin efort. Tot “poporul” online începe să devină tot mai nerăbdător, mai bădăran, şi mai neiertător faţă de orice mică greşeală a oricărei firme sau oricărui site online.

Şi-atunci suntem într-o situaţie în care advertiserii vor trafic, dar nu pot garanta comisioanele, din cauza acestor elemente de traffic leak. Dacă advertiserul renunţă la elementele de traffic leak, pierde potenţiali clienţi. Dacă nu renunţă la ele, sunt toate şansele că traficul venit din afiliere nu va fi monetizat / recompensat faţă de afiliatul care a trimis traficul, şi chiar dacă traficul respectiv aduce vânzări firmei, afiliaţii au doar de pierdut, şi evident, în urma faptului că afiliaţii nu mai vor să promoveze un astfel de site, şi firma are doar de pierdut şi a intrat degeaba în afiliere, pentru că în afara de factura de intrare în reţea, nu vor rămâne cu multe.

Deci lucrurile stau prost. Şi-atunci, ce rămâne de făcut ?

Soluţiile sunt multiple, tehnologia oferindu-ne de mult, (de peste 10 ani in orice caz), toate uneltele de care operatorii siturilor respective ar putea avea nevoie pentru a putea ascunde elementele de traffic leak in mod condiţional, adică în mod exclusiv pentru traficul venit / vizitatorii veniţi din afiliere. Problema nu e că ar lipsi soluţiile tehnologice, problema e că marea majoritate a proprietarilor de afaceri e-commerce nu se pricep absolut deloc la tehnologie şi pe când ei se aşteaptă ca toată lumea, atât vizitatorii şi potenţialii lor clienţi, cât şi afiliaţii cu care colaborează, SĂ AIBE ÎNCREDERE ÎN EI ŞI ÎN FIRMA LOR, ei la rândul lor nu au încredere în developeri, în dezvoltatori, în freelanceri. Şi există frica – urât spus, morcovul în cur al patronului român – de a lucra cu freelanceri. Nu contează pentru marea majoritate cât de bun eşti în meserie, şi cât de corect faţă de afacerea lor, respectând din start confidenţialitatea datelor la care eventual primeşti acces, CONTEAZĂ PE CINE ŞTII, şi mai mult, CINE DIN CERCUL LOR RESTRÂNS TE ŞTIE PE TINE. “Ale cui e…. ?”.

Percepţia greşită despre programatori şi dezvoltatori / coderi

Pe undeva, datorită şi îndoctrinării media, în mod special la TV, omul de rând ştie despre programatori doar că “ăştia” sparg conturi bancare, fură datele cardurilor, dă tunuri la agenţii guvernamentale, fură şi publică pozele intime ale profesorilor de universitate şi ale starurilor, şi fac nşpe mii de euroi pe lună. 

Cei care au această părere formată de media, însă, nu ştie de fapt ce înseamnă cu adevărat un hacker, şi prin ce se deosebeşte de un programator care nu se ocupă de lucruri ilegale, în pofida faptului că toată tehnologia de care se foloşeşte el, omul de rând, în viaţa de zi cu zi, de la banalul telefon inteligent (“ai smartphone, eşti dăştept, nu?”) pe care îşi face selfie, prin frigiderul inteligent şi navigatorul cu care se mândreşte în faţa altora că e “ăl mai nou model”, şi pînă la maşina inteligentă pe care o conduce, SE DATOREAZĂ EXISTENŢEI ŞI MUNCII ASIDUE A MII ŞI MII DE PROGRAMATORI.

Şi dacă un om care gândeşte în acest fel despre programatori şi dezvoltatori, are o afacere, şi intră în afiliere, e nasol pentru toţi 🙂

Există soluţii fără compromis ?

Există, desigur, de peste 10 ani, nu doar soluţiile tehnologice respective, ci şi o grămadă de oameni talentaţi, tineri, sau mai puţin tineri, angajaţi ai diverselor firme de IT din ţară sau de peste hotare, dar şi freelanceri / liber profesionişti care activează pe diversele platforme de profil (upwork.com, freelancer.com, sprigo.com,etc), care pot implementa o soluţie de ascundere condiţională traffic leak în decurs de o oră, în cel mai rău caz, şi există oameni doritori să te ajute cu aproape orice problemă de programare aproape gratis, sau chiar gratis, pe situri gen stackoverflow, dar pentru asta, trebuie să ştii măcar să-i cauţi. 

Şi pentru ca un “coder” sau un programator să rezolve o problemă, să implementeze o soluţie într-un site, are nevoie pentru perioada implementării, de cheile imperiului, are nevoie de acces la codul sursă al sitului, acces pe care de cele mai multe ori, advertiserii şi dacă l-ar avea, nu l-ar oferi tocmai din cauza lipsei de încredere amintite mai sus, şi de fapt nici nu îl au sau habar nu au de unde să îl ia şi de la cine să îl ceară. FTP ? Ăla ce produs e ? Cpanel ? A… e vorba de panourile alea solare ? 🙂 

Lipsa educaţiei tehnologice nu opreşte pe nimeni să-şi facă site, sunt tot felul de suite online, platforme gratuite sau plătite, cu ajutorul cărora cu puţin efort, îţi poţi face site fără ştii o boabă de programare. Problemele încep însă în momentul în care într-adevăr, vrei să creşti cu situl respectiv de la nivelul de grădiniţă pe care platformele respective ţi-l pun de fapt la dispozitie (wix, shopify, bigcommerce, squarespace, jimdo, webflow, strikingly, weebly… sunt foarte, foarte multe, şi sunt toate de nivelul grădiniţei sau şcolii primare în afaceri), la un nivel superior.

Descoperi că nu ai posibilităţi de personalizare al conţinutului, nu ai posibilităţi de editare al codului pentru a include execuţii condiţionale, nu ai posibilităţi de îmbunătăţire a performanţelor sitului, şi pînă la urmă pierzi clienţi potenţiali şi pentru că după o vreme, situl tău mai mult se screme decât merge.

Mentalitatea greşită. Nu acceptăm responsabilitate

Lăsând la o parte însă fineţurile tehnologice, patronul român proprietar de afacere online, are un mare neajuns: crede cu tărie în sintagma preluată greşit de la americani: “set it and forget it”. Adică, marea majoritate a lor cred, că un site odată construit, e ca o bucată de mobilier, sau o încălţare: nu mai modifici nimic la ea, pînă nu vine vremea să îţi cumperi alta. Şi asta e foarte, foarte greşit. Nu acceptă responsabilitate pentru necesitatea de a învăţa şi de adapta în continuu situl, nevoilor pieţii şi relaţiilor de afaceri, şi dacă e nevoie – de cele mai multe ori e nevoie – întreg modelul de business. A făcut situl, l-a lansat, asta e, să facă vânzare.

Ştiu, mentalitatea asta provine şi din faptul că toţi operatorii acelor platforme mai sus amintite, MINT CU NERUŞINARE legat de acest aspect în reclamele lor, şi prezintă totdeauna platformele ca fiind ceva extraordinar, simplu de folosit, şi bun la de toate. Realitatea este însă alta. Toate sunt plafonate, ineficiente, şi la nivel mult inferior siturilor construite pe “motoare” specializate, cum ar fi Prestashop, Opencart, sau Magento, sau chiar “banala” combinaţie de wordpress+woocommerce.

Şi-atunci, proprietarii de situri care intră într-o relaţie de afiliere, cu un site construit pe o astfel de platformă, şi inclusiv cei care deţin situri construite pe motoare dedicate, probabil şi în speranţa de a-şi ascunde nepriceperea, găsesc scuze rostite cu cuvinte dure (de ex. “nu te obligă nimeni să lucrezi cu noi”, “dacă nu-ţi place, trimite la alţii trafic”), sau scuze hilare, pe care şi începătorii într-ale dezvoltării web le descos deja zâmbind (“situl nostru nu poate fi modificat”, “noi nu avem acces la site, numai cei care au făcut situl ştie”, etc). Da’ parca responsabilitatea pentru ORICE legată de o afacere legală, cade în sarcina celui care administrează sau deţine afacerea, nu ? Parcă aşa era “last time I checked”.

Rezolvarea e simplă. Se aplică regula bunului simţ

Hai să zicem că nu se vrea, sau nu se ştie modifica situl advertiserilor în cauză. Au plecat toţi programatorii din ţară, asta e, tre’ să ne descurcăm şi fără.

Soluţia simplistă şi de bun simţ, FĂRĂ SĂ FIE NEVOIE DE NICI O MODIFICARE A SITURILOR RESPECTIVE, ar fi ca managerii firmelor respective să stabilească CA REGULĂ înregistrarea comisioanelor în contul afiliatului care a trimis traficul, CHIAR DACĂ COMANDA S-A PRELUAT TELEFONIC SAU PRIN ALT ELEMENT DE TRAFFIC LEAK.

Nu am petrecut mult timp în conturi de advertiser nici în Profitshare, şi nici în 2performant, dar bănuiesc că există posibilitatea adăugării comisioanelor respective, în conturile afiliaţilor, în ambele platforme. Şi dacă există advertiser în oricare dintre reţele, care are angajaţi în care nu ar avea încredere să le dea acces la panoul de control / dashboard în afiliere, cred că ar fi cazul să îşi schimbe ori angajaţii, ori mentalitatea, de preferat, să le schimbe ambele.

Şi dacă oricare dintre aceşti advertiseri, care găsesc scuze sau jignesc afiliaţii pentru a-şi ascunde reaua intenţie sau nepriceperea, în loc de a găsi soluţii win-win, iarăşi, ar trebui să-şi schimbe mentalitatea. Şi nu în ultimul caz, dacă persoana care administrează programul de afiliere, nu ştie că o anumită comandă lansată de un client, a venit prin programul respectiv de afiliere, pentru că altcineva înregistrează comenzile telefonice, şi aceste două persoane diferite nu comunică între ele, managerul firmei respective, ar trebui, din nou, să-şi schimbe mentalitatea. Sincer, astfel de firme, nu au ce căuta în afiliere. Ca să iasă după 1…2..3 luni de zile, spunând că afilierea nu produce rezultate, ar face mai bine să nici nu intre în afiliere. 

Pentru că peştele se împute de la cap la coadă, şi dacă ceva în firmele respective nu miroase bine, capul e primul care se verifică. Curăţenia, poate desigur începe, de la coadă la cap, dar nu o să rezolve multe.

Aştept şi public comentariile civilizate, cu interes, atât din partea celor care se află în postura de advertiser, cât şi a colegilor afiliaţi din toate reţelele. Singurul criteriu este formularea civilizată a comentariilor.

 

 

Leave A Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Spam Blocking by WP-SpamShield